Groșan – deconspirat. Cine urmează?
Pe la 5 dimineața începuse să se spargă gașca în Club și nucleul dur, în pantaloni, se cam retrăgea tiptil către așternut cu ce reușise să agațe la ziua lui Sorin. Sau anterior. Neluțu a mai rămas preț de vreun ceas ca să vreajească în continuare la o superbă mulatră din șeptelul lui Dan. O oră cât o viață, până când mătura femeii de serviciu îi va despărți.
Locvace dar impetuos, cu freza pieptănată stil căciulă rusească, ce părea perucă, ultimul romantic din local îi injecta victimei paralizate (doar de propria politețe) doză după doză de metapherin. “Maestre, încă o fiolă!” cerea Neluțu și pentru el. “Ș-o apă!”
Luni, la redacție, Neluțu era persoana cea mai așteptată. De cum a intrat pe ușă, corul de copii bătrâni l-a luat pe sus:
– Ia zi, Neluțu ai futut-o?
La care Neluțu, cu cea mai preocupată față din dotare, abia a apucat să bânguie:
– Știți, bărbații adevărați nu spun niciodată…
– Dar dacă o futeai, spuneai? A lovit năpraznic Stelică cu o genială întrebare cu răspuns încorporat ( 
5 minute)
Trecut-au cinșpe ani de-atunci, până să aflu cu stupoare din ziar, că talentatul scriitor Neluțu semna și în literatura de dosar cu pseudonimul Radu Greceanu. Și-a turnat un profesor, și-a turnat un coleg. Apoi, notează ofițerul de legătură, 15 ani a refuzat să mai colaboreze. Probabil că îl contacta doar “La scriitori”, pe seară, târziu, când îl găsea deja cu falca încleștată. Totuși, în octombrie 1989, cum Neluțu trebuia să ajungă la Paris la invitația lui Nicolae și Dumitru, a trebuit să accepte, din nou, ticăloasa colaborare. Avea de adus informații proaspete despre Monica și Virgil. Sarcină de Servicii. Numai că “la întoarcere, fix, a început revoluția”, precizează Neluțu în interviu. Unde n-a fost Stelică să-l întrebe:
– Dar dacă nu începea Revoluția, îi turnai?
––––––––––––––––––––––––
(fragment din interviul acordat de Neluțu ziarului Adevărul)
Reporter: Dar anturajului tău, ca să zic aşa, literar: Ioan T. Morar, Florin Iaru, Caţavencii…
Ioan Groșan: Nu, nu…
Reporter: Dar ei te-au întrebat vreodată?
Ioan Groșan: Nu, nu m-au întrebat.
________________________
Corul: – DAR DACĂ TE ÎNTREBAU, SPUNEAI?
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Altfel un mare talent. Am citit pe nerăsuflate și “Planeta mediocrilor” și “100 de ani la porțile Orientului” – Ștucă, Măria Ta!
dar dacă ei ştiau exact cînd s-a întors?
dar dacă ei se aşteptau să se întoarcă?
dar parcă revoluţia nu a început fix la întoarcere, în noiembrie.
dar dacă au apucat să-l contacteze, ar spune?
trist. nu-mi vine să zic nimic.
Ce-a zis nedormitul.
“independentii” :
Stenograma IV. Pana si trepadusi mici ca Dobrovolschi ascultau orbeste de Vantu.
S.O. Vantu: Ce faci chelule? Te sarut.
Dobrovolschi: Salut Sorine.
S.O.Vantu: Nu s-a-ntamplat nimic, vroiam doar sa stiu ca esti in regula.
Dobrovolschi: Pai de ce n-as fi? Asa ma stii?
S.O.Vantu: Grasutule, vreau sa stiu care e situatia in Guerrilla. Voi sunteti cu mine?
Dobrovolschi: Sorine, ti-am spus, oamenii sunt pregatiti. Am vorbit, am… Ii facem subliminal. Avem pe cateva piese portiuni, daca le asculti invers, se aude “vanzari anterioare”, totul e ok. Ii rupem!
S.O. Vantu: Esti malefic, batranelule. Imi place.
Dobrovolschi: Auzi? Vroiam sa te intreb. N-ai sa-mi dai si mie doua millioane de euro? Am vazut o vila misto, exact culoarea care-mi place mie.
S.O. Vantu: Te favorizez, infractor mic. Ii ai pana dupa-amiaza.
Dobrovolschi: Hai ca stii ca fac tot ce zici tu.
S.O Vantu: Apreciez, excelenta. Te pup, dictator mic. Ai grija cu aia, a dat ieri unul, parca Vlad, o piesa cu Blowing in the Wind sau asa. Apreciez aluziile fine, dar nu astea sexuale. Tine-ti ostile in frau, generale!
Dobrovolschi: Te pup. Esti…. Nu stiu… esti supraom!
S.O. Vantu: Esti un lingau de aur. Te saruta Sorin.
@Florina, declarații, aberații. Oricum trebuie să ne scoatem pălăria pentru cei 15 ani de rezistență în munți. Păcat că s-a înecat ca țiganul la mal chiar în preajma Revoluției!
misto ceea ce zici , am ramas placuta impresionata de calitatea postarilorpostarilor, te adaug in bookmark sa te citesc si maine
te-am gasit din intamplare si mi-a placut ceea c zici
da nu publicati si legenda la textul asta? ca banuiesc ca nu sint nume de cod si ei
cine e Sorin?
cine e Dan?
cine e Stelica?
Sorin Vulpe, Dan Chișu. Stelică e un tip mișto.
lasa-ma sa ghicesc: aaa… stelian tanase?
Nea Costelică, îl jignești pe adevăratul Stelică. Nici vorbă.
pai si zi-ne si “cine urmeaza” daca tot ai pus titlul ala! sau ne intrebi pe noi, ca nu inteleg… ce i-ai bagat pe iaru si morar? adica aia urmeaza sau cum?
Nu știu, bre, cine urmează, e temă de meditație. Am pus fragmentul de interviu pentru că pica pe formula magică. Ce, eu sunt CNSAS-u’?
groşan a avut o pată mică în trecutul. nu discutăm cît de gravă sau circumstanţele. a ascuns-o 21 de ani. dacă ar fi dezvăluit-o, poate publicul nu ar fi îndrăznit să judece circumstanțele și gravitatea. de ce a ascuns-o? acceptăm că, în toţi aceşti 21 de ani, ioan groşan a fost şantajabil. poate şi şantajat. exact la fel au procedat mona muscă și carol sebastian.
bun, înţeleg, e greu să-ți mărturisești păcatele comise într-o perioadă foarte complicată, dar acum e de o mie de ori mai complicat să speli ceea ce n-ai reușit în toți acești 21 de ani.
@Nedo. Tocmai asta vroiam să spun aici, că nu are “o pată mică” din armată/studenție. Are o pată uriașă din octombrie ’89 când a reînnodat colaborarea și a acceptat misunea. Dacă rămânea în Franța devenea erou. Se chema că “a defectat”. Dar el s-a întors în noiembrie în țară. A fost defectat de Revoluție. Probabil ca în noiembrie-decembrie, după întoarcerea în țară, ofițerul lui de legătură n-a avut timp de el pentru că era ocupat deja cu lovitura de stat.
s-a înecat ca groșanul la mal
ca groșteanul la mal
uite, mă, nepoate, nu rămîneai tu frumos acolo, uite, azi te numeai grosjean.
Jean Gros-Jean
[...] (Via Răzvan Cucui) [...]
“În 1989, securiştii au reluat contactarea scriitorului în vederea încadrării informative a unui angajat de la postul de radio „Europa Liberă”.”
incadrare informativa a unui angajat de la Europa Libera… ehe, devine din ce in ce mai interesant. si-uite-asa ne zboara gindu’ pe aripile lui vintu’.
Clar, Monica Lovinescu! Eventual la pachet cu Virgil, nu cu Emil.
Ce chestie ? Vad ca deja i se gasesc circumstante favorabile(Lefter, Manolescu, Dinescu, Iaru, Cristea).Or avea si astia ceva literatura pe la organ ? Se confirma zicerea ,turnatorii nostri( Antohi, Doinas s.a) sunt onorabili, ai vostri( Musca, Ghise,Nus, s.a) sunt detestabili! Stelica=Stelian Motiu, din pacate decedat, ex red. sef la Viata Studenteasca ?
macar grosan nu s-a dat dizident ca alt mare scriitor care s-a plimbat pe banii lu cesca prin lume iar acu se da luptator cu dictatura.
si ce frumos suna argumentul unora care sustin ca daca torni dar nu se-ntimpla nimic e ok.
@Alex One, Groșan “A turnat aşa şi aşa, adică nici prea mult, nici chiar deloc. A turnat cît să-şi poată spune, în toţi anii ăştia de după, că poate pe el or să-l uite.” Zice actualul lui șef aici:
http://catavencu.ro/nelutu-39027#comments
@ ElCucui, Dorulet o da(o ia) ca de obicei prin tifon, cum ar zice actualul lui sef !
ElCucui & curiosii
In 89, cind a fost trimis & lasat la Paris, “obiectivul” nu era Monica, nici Virgil. Pentru simplul fapt ca “obiectivele” erau demult bine acoperite (intre altii, de Somesan, de Scriitorul si de Regizorul, ultimii doi se bucura inca binefacerile reputatiei de oameni integri).
Obiectivul lui Ioan era in alt oras si Emil il chema. Se cunosteau bine de la Ars Amatoria, unde faceau tot felul de nazdravanii. Intre altele au pus in scena, cu multe sopirle, si o adaptare dupa Vitelul de aur & Douasprezece scaune. Emil era Ostap Bender. A si luat legatura cu el, dar nici pomeneala sa-l imbrobodeasca.
***
Stelian este un actorul Stelian Nistor, un tip misto!
Păi Scriitorul l-a și invitat ca să se vadă și cu Regizorul. Someșan cred că făcea curse la ora aia mai ceva ca la Le Mans.
Emil să fie? Asta ar însemna că a mirosit bine Florina. Reacția colegilor de ziar și trust ar fi justificată în cazul ăsta. …E un tip mișto, într-adevăr.
Misto si asta cu Le Mans, cu start-sosire la BUC.
Insa la ora aia, a vizitei, Somesan schimbase calimera, alesese libertatea si, aparent, scapase de sub controlul baietilor, insa tragea mitza de coada si avea nevoie de Monici.
La Scriitorul sunt ceva semne de intrebare. S-ar putea sa fie cel care l-a invitat, dar sunt semne bune/rele ca ar putea sa fie unul mai “critic”, a facut cariera grozava dupa revolutie cultivind apolitismul care l-a dus drept la Academie, ceva mahar, pe-acolo!
Cit despre Regizor, e unul si mindru in toate cele, l-au deconspirat chiar dobitocii de la Secu intr-un plan de masuri pentru imblinzirea unui scriitor foarte critic cu regimul. Imbecilii au scris ca “Regizorul” “e in relatii de familie cu Eugen ionescu”. Si era! Documentul a fost publicat, e prin carti si, cred, chiar si pe net! Da, este,
http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/jurnalul-national/romania-cu-ochi-albastri-obiectivul-eugen-ionescu-11845.html
Ca “obiectivul” lui numarul 1 era Emil si nu altcineva n-am nici o indoiala. Nu stiu daca s-au vazut. Insa au vorbit indelung la telefon. Radu Greceanu avea o problema, mai bine zis, o nevoie. Avea nevoie de niste bani! In rest, ca noi toti astepta sfirsitul lui Ceausescu! Baiat bun, dar cu lipsuri!
E absolut logic. Era mult mai apropiat de Emil decât de Monica. M-am luat după declarația lui din interviu: „sigur că o să treceţi şi pe la Monica Lovinescu, şi pe la Virgil Ierunca”. De fapt, ăla-i spune “și pe la cutare” ca parte dintr-o înșiruire. Înainte de “și” mai era cineva. Ostap, pardon, Emil era în Germania sau dădea și prin Franța?
1. Ostap era la ora si jumate de zbor Paris. Nu era o problema sa dea o fuga la un sfirsit de saptamina. Dar nu cred ca a facut-o. Banii ii putea trimte prin posta sau prin banca. Dar de vorbit au vorbit la telefon. Pe saturate.
2. Sunt oarece neconcordante suparatoare intre afirmatiile lui IG din Adevarul si realitatea din teren sau din alte surse credibile.
Cind a spus securistului ca are de gind sa se vada la Paris cu monicii, IG uita, se da mare sau minte! Nu putea sa spuna asa ceva pentru ca nu mai pleca sau pleca numai daca cineva avea interes sa plece! Si iata de ce:
Numele lui IG apare frecvent in culgerea de documente “Cartea Alba a securitatii. Istorii literare si artistice 1969 – 1989″
La pagina 439 apare urmatoarea declaratie:
1. Ostap era la ora si jumate de zbor de Paris. Nu era o problema sa dea o fuga la un sfirsit de saptamina. Dar nu cred ca a facut-o. Banii ii putea trimte prin posta sau prin banca. Dar de vorbit au vorbit la telefon. Pe saturate.
2. Sunt oarece neconcordante suparatoare intre afirmatiile lui IG din Adevarul si realitatea din teren sau din alte surse credibile.
Cind a spus securistului, provocat sau nu, ca are de gind sa se vada la Paris cu monicii, IG uita, se da mare sau minte! Nu putea sa spuna asa ceva pentru ca nu mai pleca sau pleca numai daca cineva avea interes sa plece! Si iata de ce:
Numele lui IG apare frecvent in culgerea de documente “Cartea Alba a securitatii. Istorii literare si artistice 1969 – 1989″
La pagina 439 exista urmatoarea declaratie:
Mai 1989
Declaraţie
Subsemnatul Groşan Ioan, referent de specialitate în cadrul UAP, am primit în urmă cu două săptămâni o scrisoare din Franţa, de la scriitorul Nicolae Breban, în care mi se solicită să răspund la o anchetă literară privind cultura română, anchetă realizată de revista „Les temps modernes”, care apare la Paris. Totodată, Nicolae Breban mă ruga să înmânez întrebările respective, în număr de cinci, scriitorilor Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Dinescu, Ştefan Agopian, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Ileana Mălăncioiu, Ioan Buduca, Nicolae Manolescu. Întrebările sunt următoarele:
1. Din compartimentele culturii vii, româneşti, care credeţi că ar fi cel cu adevărat competitiv în planul culturii europene?
2. Credeţi că e vina noastră că literatura română este prost sau deloc cunoscută (sau „fals” cunoscută) în străinătate, în Occident, şi dacă da, din vina cui? În primul rând a noastră, a creatorilor din ţară, a emigraţiei noastre, care a încercat poate o exagerată politizare a literaturii, sau, pur şi simplu, a Occidentului?
3. Faţă de literaturile socialiste din jurul nostru, literatura noastră a pierdut, cel puţin o dată, ocazia de a se afirma: când credeţi că a fost acel moment? În timpul stalinismului, în august 1968 (şi anii liberalizării), sau azi?
4. Ce legătură credeţi că există între literatură şi politică? Există în România ultimelor decenii creatori de primă mână, şcoală onirică, suprarealistă, „estetizantă”, textualistă etc., care nu conţin un mesaj social-politic direct, explicit; credeţi că într-o ţară din Europa Centrală, comunistă, aceşti creatori, în ciuda nivelului înalt al operei lor, sunt simplu evazionişti?
5. În perioadele de criză (sau, dacă doriţi, de ananghie, de catastrofă), credeţi că un cetăţean oarecare, chiar şi un specialist de înaltă clasă, poate să se „îngroape” în etica propriului său profesionalism? Este aceasta, ca în cazul lui Noica, un semn al supravieţuirii profunde şi universale a culturii noastre, sau doar o fugă, o imaturitate, o absenţă a experienţei şi identităţii civice?
Acestea sunt întrebările pe care, evident, nu le-am transmis, considerând că obiectul lor depăşeşte un cadru strict literar şi cultural, fără a face o bună propagandă culturii noastre în lume.
Ioan Groşan
NB Desi in stresul declaratiei, IG stia si a reprodus exact continutul intrebarilor!?!?
Acest document a aparut in presa, dupa 1989, iar IG s-a explicat in Ziua. Ziarul a disparut, inclusiv de pe net, insa M.Pelin a reprodus fragmente, la Note, p.508. Rezum:
IG a primit de la N.Breban o scrisoare, printr-un intermediar, nu prin posta, cu mai multe intrebari cu schepsis adresate unor scriitori importanti ai vremii pentru o ancheta pe care o pregatea pentru revista “Les temps modernes”. Insa intrebarile au ajuns la securitate si nu la destinatari. Cum?
Povesteste IG. A cazut Ioan Buduca, care stia de scrisori si era urmarit de Secu. IB a spus sau a recunoscut tot. Dupa care IG a fost VIZITAT la UAP de un securist si luat, la intrebari, a recunoscut si el. A spus tot, ba chiar a bravat putin, “Les temps modernes” era o REVISTA DE STINGA, iar ancheta, spre deosebire de ce spuse in DECLARATIE (“fără a face o bună propagandă culturii noastre în lume”), era acum “UN PRILEJ FOARTE NIMERIT PENTRU PROMOVAREA CULTURII ROMANESTI IN LUME”.
Numai ca si aici mai exista un “adevar” putin diferit de al lui IG. Intr-o nota interna pentru uzul sefilor cu putere de decizie, din 8 iunie 1989, reprodusa de M.PELIN la p 44o-441, un securist anonim rezuma cazul. (Nota mea: Securitatea a mistificat si s-a automistificat mult, dar nu si in notele interne destinate sefilor. Daca erau prinsi era trimisi la munca de jos si chiar ma rau. Asa ca, aici, eu dau crezare notei securistilor)
In preambul se spunea (textual, sublinierile mele): “La data de 13 aprilie a.c., Ioan Buduca, redactor la revistele Amfiteatru si Viata Studenteasca, si Ioan Grosan, referent de specialitate la Uniunea Artistilor Plastici, membri de partid, ambii cunoscuti cu preocupari literare, S-AU PREZENTAT, separat, la conducerile lor profesionale si AU INFORMAT IN SCRIS despre primirea, prin intermdiul unei persoane necunoscute de ei, a unei scrisori din partea lui Nicolae Breban, stabilit la Paris. Cele doua conduceri AU SESIZAT oragnele de securitate, punind la dispozitie textul scrisorii si informarile celor in cauza”.
Pe scurt, n-a fost o cadere intimplatoare. Cei doi, din proprie initiativa, S-AU PREZENTAT si AU INFORMAT conducerile UAP si US si e putin probabil sa nu fi stiut unde vor ajunge informarile lor.
Mai mult, din aceeasi nota, securiatea stia ca inca din toamna anului 1988, IB si IG primisera de la N.Breban cite 700 de franci pentru o calatorie in Franta. (Pe vremea aceea pentru a primi un pasaport pentru o calatorie in vest aveai nevoie de 200 de dolari in cont sau echivalentul in orice valuta vest).
Si nota se incheia cu o lespede de mormint (citez):
“Analizind continutul scrisorii lui N.Breban, modul ilegal de trimitere si atitudinea persoanelor carora le-a fost adresata, rezulta ca actiunea lui N.Breban si D.Tepeneag uramareste sa aduca atingere politicii statului nostru in domeniul literaturii, fapt pentru care opinam SA NU SE DEA CURS unei asemenea activitati”
Clar! SA NU SE DEA CURS! Si cu asta se pecetluia si posibilitatea oricui de a mai pleca in vest. Si totusi citeva luni mai tirziu IG a primit pasaport, iar IB – nu. E limpede ca IG a fost mai cooperant, le-a cistigat si increderea nu numai sa-i dea un pasaport, riscind ca omul sa birfeasca cultura noastra cu monicii si cu Breban & Tepeneag si chiar sa nu se mai intoarca, dar sa-i dea si o misiune. Si IG a primit pasaportul, s-a dus si s-a si intors.
Si uitea asa Nelutu G. a fost la Paris, a baut bi(e)r cu fugitii, a baut si vin si ce s-o mai fi nimerit pe acolo.
Si pe urma a venit revolutia si ne-a aduus nou fioroasa intrebare: A fost sau n-a fost? Ce chestie!
Atenție, cu gura lui spune că securistul i-a sugerat că o să treacă pe la Monica. Nu era de neimaginat ca Breban să i-l prezinte.
Păcat că Groșan nu-și mai aduce aminte!
Și iarăși mi se pare natural ca rezoluția “plutonierului” de la UAP să nu fie luată în considerare de mai cizelații de la externe. Care, poate chiar știind ce-i cu scrisoarea – mă întreb prin ce “necunoscut” o fi ajuns la Groșan? – au apreciat pozitiv că destinatarul s-a prezentat primul cu ea. Și de aceea i-au și dat viza. Poate că însuși “necunoscutul” i-a trezit suspiciuni cât să se gândească că ar putea fi o provocare. În falș!
Esti nemaipomenit!
Si nu numai in postarea asta ci cam in tot ce scrii.
Credeam ca ai revenit la academicieni si acum te gasesc aici fara corsetul (nu e nici o trimitere la textul despre Boc) scrisului politic militant de pe blogurile care te gazduiau inainte.
Super, sufletisti baietii dar cam posaci, acum cu tine in echipa chiar nu au de ce sa se mai teama ca nu au umor.
Bine te-am regăsit, Nelu. Arăți neschimbat
Am citit cu oarecari rezerve interventiile lui Caraiman fiindca intr-o afacere de genul asta nu stii niciodata cine si cum isi baga coada. Asta pina in momentul in care l-am identificat. Dupa scris, nu dupa IP sau uzind de alte gainarii. Nu ma cunoaste, nu ma cunoasteti nici voi, insa trebuie sa va spun ca tipul e dintre cei putini pentru care as baga mina in foc. Chiar si atunci cind se lanseaza (in lipsa de informatii) in mici speculatii. Il stiti si voi, e arhicunoscut si, parerea mea, puteti sa mergeti pe mina si pe flerul lui. Ori macar sa il cititi cu atentie.
Ii cer scuze daca am atras atentia asupra lui mai mult decit si-ar fi dorit-o. Si cu asta, punct! Nu scoateti de la mine un cuvint mai mult despre el.
Păi, și nu-l citim cu atenție? Și eu l-am identificat – este șeful rețelei Caraiman
Seful al mare m-a rugat sa va transmit indemnul: “Mai baieti, puneti mina pe lopeti!”
Au mai aparut citeva indicii importante, semn ca istoria nu uita si nu iarta, chiar daca ingropate. Indiciile!
Asadar si “deci”, ca sa citez un mare publicist mic:
1. In tratativele lui IG cu baietii a aparut, ce coincidenta, si numele lui E.Hurezeanu!!!
2. S-ar parea ca la intoarcerea de la Paris, IG a avut totusi o intilnire cu reprezentantul Securitatii. Cu o saptamina inainte de revolutie!!! Ce mica e lumea! Si ce uituca! Selectiv!
Urmele, aici:
http://dilemediatice.blogspot.com/
Si originalul, aici:
http://old.cotidianul.ro/ioan_grosan_rendez_vous_cu_secu-14009.html
Pace si prietenie!
Honi soit qui mal y pense!
A doua secretara a retelei C.
Săru’mânușițele, doamnă! Cred că știu ce-l macină pe Groșan. Și voi scrie despre asta. Transmiteți-i omagiile mele Înălțimii Sale.
Dar cu manusi, da? Ca nici ce-a facut frumosul Cartianu nu-i cusher!
Nu cu mănuși, ci chiar ușor în favoarea lui. În tot tabloul îl văd ca pe un mare tâmpit. Un tâmpit cu un mare talent literar.
Aoleu, ma doare capul meu putin chel, mult mai putin ca al intimatului humorist dovedit cu obraz gros…an, de-atatea teze si antiteze de la Paris, Munchen, Bucuresti si alte orase libere !!!
Restaurant Nunti…
[...]Groșan – deconspirat. Cine urmează? @ Cucui[...]…